In sfarsit… Noul Cod de Procedura Civila!

Georgeana VIOREL, Liviu-Alexandru VIOREL

După amânări repetate, într-un sfârşit, a fost abandonat un Cod învechit şi intrat în vigoare un Cod modern (la sfârşitul săptămânii, într-o zi de vineri).

Confruntaţi cu o tradiţională lipsă de predictibilitate, destinatarii acestui act normativ pornesc la drum cu un Cod „ciuntit” pe alocuri, cu dispoziţii amânate din cauza aplicării sale într-un sistem nepregătit, sărac şi lipsit de resurse umane.

Incertitudinea a luat sfârşit. De astăzi avem un nou Cod de procedură civilă. Impactul acestuia asupra sistemului judiciar în ansamblul său va fi unul de substanţă. Noul Cod va  „zămisli” întrebări, va stârni controverse. Vor apărea felurite interpretări. Totuşi, nu putem vorbi despre o veritabilă „resetare” a întregii proceduri civile, cel puţin pentru faptul că noile dispoziţii procedurale vor fi cercetate permanent prin prisma vechii orânduiri, fie printr-o analiză comparativă, fie prin coexistenţa ambelor legi de procedură civilă în cazul proceselor începute sub legea vechea (C.proc.civ) şi care nu au ajuns încă la etapa administrării probelor până la data de 15 februarie. Cu toate acestea, putem afirma că procedura civilă intră pe un nou făgaş. Noul Cod reprezintă o nouă provocare. Timpul va fi cel care va oferi răspunsurile la unele dintre problemele pe care acesta le ridică.


Neajunsurile sistemului judiciar au generat o scindare a aplicării noului Cod în două universuri imaginare despărţite de o graniţă temporală de 3 ani:

I. Un univers temporal care debutează astăzi şi se încheie la data de 31.12.2015. În acest răstimp:
- instanţa de apel îşi va pregăti dosarul de apel iar instanţa de recurs dosarul de recurs;
- cercetarea procesului, şi, după caz, dezbaterea fondului se va desfăşura în şedinţă publică, dacă legea nu prevede altfel;
- sesizările în vederea pronunţării unei hotărâri prelabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formulate în intervalul menţionat se vor judeca de un complet format din 9 judecători ai ÎCCJ;
- în procesele pornite în intervalul menţionat nu vor fi supuse recursului hotărârile pronunţate în alte cereri evaluabile în bani de până la 1.000.000 de lei inclusiv.

II.  Al doilea univers temporal vizează perioada ulterioară datei de 01.01.2016. Ca regulă, în acest univers îndepărtat, NCPC se reîntregeşte sub aspectul aplicării sale:
- instanţa a cărei hotărâre se atacă va pregăti dosarul de apel sau după caz, de recurs;
- devin aplicabile prevederile referitoare la cercetarea procesului, şi, după caz, dezbaterea fondului în camera de consiliu;
- sesizările în vederea pronunţării unei hotărâri prelabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formulate după data de 01.01.2016 se vor judeca de un complet format din 13 judecători ai ÎCCJ;
- în procesele pornite după data de 01.01.2016 nu vor fi supuse recursului hotărârile pronunţate în alte cereri evaluabile în bani de până la 500.000 de lei inclusiv.

Dintre noutăţile din noul Cod semnalăm:

1. Comunicarea hotărârilor definitive, aspect care, în cele mai multe cazuri, simplifică modalitatea de determinare a termenului de la care curge termenul de exercitare a căii de atac;
2. Reglementarea recursului nemijlocit [1] ca o veritabilă derogare de la ordinea firească a exercitării căilor de atac în NCPC. Mecanismul permite părţilor să exercite recursul direct împotriva unei hotărâri care, altminteri ar fi fost susceptibilă de apel, înăuntrul termenului de apel, în temeiul voinţei exprese (cerinţă vădit împovărătoare) exhibate printr-un înscris autentic sau prin declaraţie verbală dată în faţa instanţei a cărei hotărâre se atacă şi consemnată într-un proces-verbal, în condiţii procedurale restrictive, poate chiar riscante („numai pentru încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”) [art. 459 alin. (2) NCPC];
3. Şi dacă tot suntem pe tărâmul motivelor de drept substanţial nu putem să nu remarcăm limitarea întinderii motivului de recurs clasic – în care ne-am obişnuit să „burduşim” orice nereguli  care nu se încadrează în sfera limitativă a celorlalte motive de recurs 304 pct. 9 C.proc.civ. – la situaţia în care „hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material” [art. 488 alin. (1) pct. 8 NCPC];
4. Regândirea departajării între cereri modificatoare şi cereri precizatoare prin transferarea demarcaţiei în interiorul cererilor modificatoare – cereri modificatoare substanţiale (prin care se tinde la schimbarea unor elemente semnificative ale cererii) şi cereri modificatoare secundare [2] (prin care se tinde la schimbarea unor elemente neesenţiale ale cererii);
5. Avocaţii se vor putea prevala iar judecătorii vor avea de soluţionat un motiv suplimentar de contestaţie în anulare – omisiunea instanţei de recurs, ori, după caz, a instanţei de apel de a se pronunţa asupra unuia dintre apelurile sau, după caz, asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză;
6. Eliminarea soluţiei iniţiale din NCPC potrivit căreia judecătoriile soluţionează în primă şi ultimă instanţă, cererile privind creanţe având ca obiect plata unei sume de bani de până la 2.000 lei inclusiv, dându-se astfel eficienţă principiului interdicţiei preluării unei prevederi declarate neconstituţionale într-un act normativ nou (dispoziţia corespunzătoare din C.proc.civ. fusese declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constitituţionale nr. 967/2012);
7. Posibilitatea instanţei de judecată de a introduce din oficiu, forţat alte persoane în cauză. În procedura necontencioasă, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege, terţii vor fi introduşi în proces chiar peste împotrivirea părţilor. În cazul procedurii contencioase instanţa va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii terţelor persoane în cauză şi dacă acestea se împotrivesc nu va putea trece peste voinţa lor suverană, respingând cererea fără a se pronunţa pe fond;
8. Dincolo de reglementarea admiterii în principiu a cererii de intervenţie voluntară (soluţie de tradiţie în procedura civilă) NCPC surprinde prin reglementarea etapei admiterii în principiu în cazul cererilor de chemare în judecată a altei persoane, a cererii de chemare în garanţie şi a cererii de arătare a titularului dreptului (prin norme de trimitere la dispoziţiile din materia intervenţiei voluntare);
9. Tribunalele devin instanţe de drept comun în ceea ce priveşte judecata în primă instanţă, curţile de apel în privinţa judecăţii în apel, iar ÎCCJ în cazul judecăţii în recurs;
10. Se introduce competenţa teritorială facultativă, NCPC instituind reguli de procedură diferite atât în cazul în care un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, cât şi în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza;
11. Se introduce etapa scrisă, care debutează cu verificarea şi regularizarea cererii de chemare în judecată şi care constă, în esenţă, într-o corespondenţa purtată între instanţă şi părţi. Modificarea este gândită să disciplineze conduita părţilor, printr-un plus de rigurozitate procesuală. Se dă astfel posibilitatea părţilor implicate şi instanţei de a avea o imagine completă asupra pretenţiilor şi apărărilor părţilor litigante;
12. NCPC prevede expres sancţiunea decăderii în cazul nedepunerii întâmpinării;
13. În cazul cererii reconvenţionale, sancţiunea depunerii peste termen a acesteia nu va mai fi judecarea separată (astfel cum rezulta din C.proc.civ.) ci decăderea din dreptul de a o formula;
14. Cererea de reexaminare împotriva încheierii prin care se aplică amenda judiciară pentru nerespectarea obligaţiilor privind procesul sau se dispune obligarea la plata despăgubirilor pentru amânarea procesului, se va soluţiona de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea;
15. Estimarea durata necesară pentru cercetarea procesului, de către judecător, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate după ascultarea părţilor;
16. NCPC prevede atât posibilitatea instanţei de judecată de a uni excepţiile procesuale cu fondul în cazul în care pentru soluţionarea lor este nevoie să se administreze aceleaşi dovezi ca şi pentru soluţionarea fondului (păstrând soluţia din C.proc.civ.), cât şi facultatea de unire a excepţiilor cu administrarea probelor, numai dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze aceleaşi dovezi ca şi pentru finalizarea etapei cercetării procesului;
17. Sunt reglementate expres mijloacele materiale de probă;
18. Judecătorul cauzei poate amâna pronunţarea hotărârii în cazuri justificate, pentru o durată ce nu poate depăşi 15 zile (spre deosebire de dispoziţiile C.proc.civ, care stabileau un termen de 7 zile). Practic, s-a optat pentru un termen de 15 zile, similar celui existent în C.proc.pen. şi în materia procedurii civile;
19. Hotărârea se va pronunţa în şedinţă publică, la locul unde s-au desfăşurat dezbaterile, de către preşedinte sau de către un judecător al completului, care va citi minuta, indicând  şi calea de atac care poate fi folosită împotriva hotărârii;
20. Este reglementată posibilitatea ca pronunţarea hotărârii să se facă prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei pentru ipoteza în care se amână pronunţarea;
21. Se reglementează unele proceduri speciale noi, precum procedura cu privire la cererile de valoare redusă, procedura evacuării din imobilele deţinute sau ocupate fără drept, procedura înscrierii drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii;
22. Se instituie o procedură specială unică a ordonanţei de plată reglementată de NCPC prin renunţarea la dubla reglementare a ordonanţei de plată şi a somaţiei de plată, atât OG nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată cât şi OUG nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte între profesionişti fiind abrogate. 

 
 
15 februarie 2013 | Georgeana VIOREL, Liviu-Alexandru VIOREL  

Articol preluat de pe Juridice.ro.